Arhive pe autori: Dinnu

Khan Academy – scoala de calitate pe Internet, for free!

Salutare again dragi „culturosi” :))! In primul rand doresc sa imi cer scuze pentru activitatea mai scazuta de pe blog din ultima perioada… Personal am intrat in clasa a 12-a si pregatirea pentru examenele de bacalaureat si admitere au un apetit deosebit pentru timpul liber…
Am fost impresionat sa descopar in aceasta dimineata siteul unei organizatii non-profit, Khan Academy , ce au postat peste 1600 de videouri pe youtube cu lectii cam din toate domeniile, matematica (algebra, analiza, aritmetica, geometrie etc…), fizica, chimie, economie, ba chiar si pregatire pentru examenele de soiul SAT si GMAT (si bineinteles multe altele). Lectiile sunt deosebit de interesante, detaliate si bine explicate, videourile avand pe fundal o culoare uni, asemanatoare unei table de clasa, pe care naratorul scrie cu creta digitala, cursorul mouseului.
Va invit sa dati cu privirea peste siteul lor, mai ales daca considerati ca sunt lucruri neintelese la orele de liceu: www.khanacademy.org

Cheers si sper sa revin cu noi articole cat mai curand,
Dinu.

Concert KinEthics si TROOPER in Silver Church

Pe data de 6 iunie, in clubul Silver Church din Bucuresti, va avea loc un maraton hard rock alaturi de trupele KinEthics, Idol, Silver Bullet si TROOPER, eveniment organizat de Stay Metal Forever, care ne rasfata numai cu evenimente rock si metal de calitate. Portile se vor deschide de la ora 18:00, urmand ca trupa KinEthics sa urce pe scena la 19:00. KinEthics va pregateste o surpriza speciala, asa ca pentru cei care nu vor sa ii rateze, va recomand sa veniti la timp!

Concert de revenire Tep Zepi si KinEthics

Pe data de 20 mai, incepand de la ora 21:00, clubul Suburbia din Bucuresti va gazdui un eveniment cu totul special, anume un concert de revenire atat al trupei Tep Zepi, cat si al trupei KinEthics . Ambele trupe s-au aflat in pauza pentru mai bine de 6 luni. De asemenea, ambele trupe se prezinta cu un line up nou, anume tobarii John Ciurea, in Tep Zepi, si Adrian Gheorghiu, in KinEthics. Concertul va incepe la ora anuntata asa ca sunteti rugati sa nu intarziati! Pentru mai multe detalii, dati click aici . Ne vedem acolo!

University Prep

Siteul doamnei Florina Maracine (SAT tutor si application advisor), www.universityprep.ro , se adreseaza tinerilor (liceeni) care vor sa aplice la universitati din strainatate, mai ales Anglia si Statele Unite. Va invit sa il vizitati aici , pentru a gasi raspunsurile la toate intrebarile despre procesul de aplicatie.

„universityprep.ro explica procesul de aplicatie la universitati de top din USA si UK in toate etapele sale, include testimomials de la studenti mai recenti si foarte interesante relatari de la studentii mai mari care povestesc cum au evoluat si ce au realizat in timpul studentiei undergrad si graduate in statele unite.” – Florina Maracine

The art of Tool – Introduction

N-am cuvinte. Formatia Tool este o legenda a ariei rock/metal. Formata in 1990, trupa a impresionat criticii si ascultatorii prin sunetul lor intunecat, melodiile incredibil de complexe si versurile ce duc cu gandul intr-o alta dimensiune filosofico-spatio-temporala. Apogeul creatiei lor este cel mai probabil albumul Lateralus din 2001. Melodia omonima e o demonstratie a inteligentei, creativitatii, pasiunii si artei. Va invit sa va petreceti urmatoarele 10 minute privind aceasta demonstratie.

Asta ca sa inteleaga lumea diferenta dintre muzicieni adevarati, care ating stadiul de intelectuali, si acei ‘artisti’ care scriu note si versuri la nimereala si nu prea au nicio treaba cu muzica de fapt, implicit lipsiti de valoare artistica si doar beneficiari de noroc, dar sunt mai celebri ca Fecioara Maria.
Mai multe despre Tool la cerere :).

Dinu.

The Cat Empire – The Lost Song [„The Empire I’ll never find…”]

Vreo 2 ani de zile am cautat o anumita varianta live a acestui cantec; am auzit-o intamplator atunci, and I loved it, mai ales din cauza unui „solo scatuit de voce” al unei domnisoare foarte placute auditiv [foarte pe scurt, scatul este un mod de a canta vocal, prin diverse combinatii de silabe, check out Scatman John pentru the man]. De foarte multa vreme nu mi-a venit sa ascult un singur cantec de mai multe ori consecutiv, dar cantecul asta… wow… e impresionant. Atat prin complexitatea instrumentala cat si prin feeling, iar combinatia asta atat de rara, inseamna apogeu muzical.
The Cat Empire e o trupa australiana, care reuseste sa interpreteze un fusion intre jazz, reggae, indie, ska, latino si rock alternativ. Toti membri sunt scoliti in ale muzicii, fapt resimtit in profesionalismul demonstrat.
The Lost Song e inclus in albumul lor din 2003, The Cat Empire, iar aceasta varianta live, interpretata alaturi de Julie O’Hara, este extrasa din dvd-ul lor live, On the Attack, din 2005. O sa gasiti pe numeroase bloguri notite si pareri legate de acest cantec, iar daca eu nu v-am convins sa il ascultati, cu siguranta lectura commenturilor de pe youtube o va face. Check it out :).

„I had nine lives but i lost all of them
And i’ve been searching in the night
And i’ve been searching in the rain
I tried to find them
But they disappeared
They walked away they dressed in black
They left my side and all i say
Is that i wasted time
When i looked for them
For now i know that things gone past
Are never to be found again
I had nine lives
But lost all of them

I had a plan
But never finished it
And i’ve been searching for the thought
And i’ve been searching in a haze
I try all days
To remember it
But now the blueprint in my mind has gone
My mind forgot the colour of direction
And my eyes they see the hands
That could have bulit
That could have constructed

The empire in my mind

The empire
I’ll never find
I had a plan
But that was where it ended”

Nu prea sunt de acord cu ideea de a renunta in cautarea „Imperiului”, insa, gandindu-ma mai mult, omul isi gaseste mai multe „Imperii” de-a lungul vietii sale, si poate pe unele trebuie pur si simplu sa le uite…

Dinu

Entourage – Sex and the City for guys?

Nu o sa pun prea mult accent pe comparatia cu Sex and the City, din moment ce nu am vazut mai mult de cateva episoade la viata mea, insa din auzite, e cea mai buna metoda de a incepe sa povestesc despre acest serial, care m-a tinut lipit de ecran de-a lungul celor 6 sale sezoane (deocamdata).

Inca dupa primele episoade vizionate, am putut spune cu mana pe inima, „finally, a show for guys!”. De ce? Let’s find out…
Entourage este un serial ce il urmareste pe Vincent Chase, un tanar actor la Hollywood, ce pare sa fie la inceputul unei cariere stralucite de megastar. Originar din Queens, New York, a pornit spre Hollywood alaturi de fratele sau, Johnny „Drama”, la randul sau actor, insa nici pe departe unul de succes, si bunii sai prieteni Eric Murphy („E.”), ce are slujba de manager al lui Vince, si Turtle, a.k.a. the driver. Vince are norocul de a fi ochit de unul din cei mai puternici agenti de la Hollywood, Ari Gold, care face tot posibilul pentru a-l tine multumit; desi vrea sa scoata bani de pe urma lui, ajunge sa fie singurul client fata de care chiar sa aiba un atasament. Cariera lui Vincent are urcusuri si coborasuri, apogeul sau, pana acum, fiind atins prin aparitia lui in filmul Aquaman, regizat de James Cameron (ca tot s-a inceput o dezbatere pe tema Avatar pe blog :)) ). Ce e chiar haios, e ca James Cameron insusi apare in serial, in episoadele cu pricina. De fapt, sunt zeci de astfel de aparitii, printre care le mai enumar pe cele ale lui Frank Darabont, Jessica Alba, Jimmy Kimmel, Mark Wahlberg, Matt Damon, etc…
Serialul, aparent unul de imagine, ascunde in spatele lui niste mesaje care chiar pun pe ganduri… Acuza, in primul rand, fenomenul nepotismului. Cei 3 din anturajul lui Vince, Drama, E. si Turtle, isi duc existenta pe seama celei a tanarului actor. El e sursa lor de venit, cheia lor in succesul social, practic, ei isi datoreaza viata la Hollywood fratelui si prietenului lor. Insa are loc un implicit quid pro quo, intrucat si actorul este dependent de ei, si nu isi poate conduce cariera fara sfaturile si ajutorul lor. Desi reprezinta tipul actorului hollywoodian lipsit de personalitate, Vince are atuurile sale, cel mai important fiind faptul ca nu vrea sa faca un film doar pentru bani, he’s in it for the art. Ari, insa, „the blood sucking maggot”, dar in acelasi timp prieten cu Vince, nu isi doreste decat ca protejatul lui sa ajunga un hit, si e dispus sa practice oricat pupincurism e necesar pentru a obtine asta.

Serialul este produs de Mark Wahlberg (The Italian Job, Rockstar), si rumor has it ca ar fi inspirat din povestea sa la Hollywood. Toate personajele au un referent in realitate, indiferent cat de subtila ar fi reprezentarea prin personaj. De exemplu, agentul Ari Gold este de fapt inspirat de Ari Emanuel, agentul lui Vin Diesel si Larry David printre altii, iar trasaturile lor par sa fie asemanatoare… Este personajul de la care s-a pornit celebra exclamatie „let’s hug it out, bitch!”.

De la Seinfeld incoace nu am savurat asa de tare un serial, merita, e un American Dream reprezentat cu gust si care provoaca niste intrebari si cugetari, totul foarte subtil amplasat. Check it out :). Ruleaza si pe Pro Cinema, dar nu stiu exact zilele si ora, dar nu cred ca e greu de aflat…

Cum ar fi frate sa ai o viata ca asta?

Dinu

The King called Stephen.


La ce va ganditi cand auziti de Stephen King ? Horror, teama, urlete, monstri? Ei bine, nu sunt un fan al stilului horror, I mean, sigur, I’ve watched the movies, dar as alege oricand o comedie dintr-o lista de filme usurele. Cu toate astea, sunt un fan Stephen King, fapt ce poate fi confirmat de oricine a vorbit vreodata cu mine. Si voi incerca sa va schimb catusi de putin conceptia fata de UNELE opere ale maestrului sentimentelor umane.

Cand iei in mana o carte de S. King, iti sare in ochi un stil unic, inconfundabil, de a aranja paragrafele. Sigur, per total, nu e la fel de impresionant ca Ma Numesc Rosu a lui Pamuk (miros un viitor post legat si de acel text), carte ce trebuie citita „in zig-zag”, insa textele sale sunt dispuse in asa fel, incat sa te impresioneze nu doar estetic, ci si sentimental. Rasturnarile de situatie, ipotezele date peste cap, toate te fac sa strigi „WOOWW!!”…

Il dau pe autorul cu numele Rege de multe ori ca exemplu, nu doar prin personajele sale, ci si prin persoana sa, mai ales din cauza acestei intamplari… Primul lui manuscris se numeste Carrie, redactat prin 1974, o carte despre o adolescenta ce poseda o… posedare :))… Sunt descrise numeroase aspecte psihologice ale adolescentilor si reactii incredibil de plauzibile pentru stari de criza majore. Manuscrisul a fost refuzat de atat de multe edituri, incat autorul a facut o criza de nervi, fiind la un pas de a-i da foc. A fost insa oprit de sotia lui, care l-a implorat sa il mai trimita la inca o editura, and he did. Si a iesit un best seller, si ulterior, a ajuns unul din cei mai cunoscuti scriitori contemporani noua. Morala? Daca cei de la Luna Amara imi permit sa ii citez, „Don’t let you dreams fall asleep!” [mai multe despre asta, din nou, intr-un post viitor pe aceasta tema, sunt multe de spus].

Urmatoarea carte publicata se numeste Salem’s Lot , o carte avand tema principala legata de prezenta vampirilor. O recomand oricarui fan Twilight, intru a isi schimba parerile legate de carti bune cu vampiri *cough-cough* :-” … Si, nu, vampirii nu au fost creati drept nistre monstri, Nosferatu, etc… Pentru cei interesati, dati click aici , si vedeti mai ales paragraful 7, legat de Freud. Citesc aceasta carte as we speak (m-am hotarat sa citesc cartile lui King in ordine cronologica, iar aceasta nu a fost tradusa pana de curand, si m-am intors asupra ei).
A treia carte scoasa la tipar ce ii poarta amprenta… The Shining . Incredibil de renumita datorita ecranizarii cu Jack Nicholson a lui Stanley Kubrick, The Shining te izbeste cu totul. Simti compasiune, atasament, teama, tremuri, injuri, te trece printr-o gama de sentimente, cum King nu a mai reusit sa faca decat in The Green Mile , o OPERA DE ARTA. Recomand intai citita cartea (la Shining ma refer), inaintea vizualizarii filmului, intrucat filmul prezinta niste discrepante enorme fata de carte; un artist precum Kubrick nu poate lansa o opera fara sa isi puna amprenta cat de mult posibil. La fel ca autorul textului, declar cu mana pe inima, ca nu mi-a placut filmul… Poate mi-ar fi placut daca il vedeam inainte sa citesc cartea…

The Dead Zone, a.k.a. Zona Moarta, numarul 4 intre ale lui. Un stil diferit, o tentativa revolutionara. Este cartea ce incepe seria Castle Rock, un orasel fictiv din statul Maine (statul natal al autorului, nu am citit nicio carte a lui care sa nu faca o referire importanta la aceasta zona). Este vorba de John Smith, un tanar profesor de engleza, ce sufera un accident ce il baga intr-o coma… pentru vreo 5 ani… Se trezeste cu puteri telechinetice; sunt prezentate enorm de mult referiri psihologice, politice, sentimentale, politiste etc… NU ESTE O CARTE HORROR! Este un thriller psihologic politist de inalta calitate! Urmeaza mai multe planuri, din perspectivele mai multor personaje si situatii.

Dar, totusi, e om. And he sold out. A realizat ca cea mai mare cerere o au povestile horror cu tipete, racnete si monstri, si a cedat. Insa, ca orice scriitor bun, nu se poate multumi doar cu o astfel de imagine, dar era una de care avea nevoie. Drept urmare, pentru a nu si-o risca, a inceput sa scrie niste carti intr-un cu totul alt stil, mai realist, mai misterios, sub un pseudonim fictiv, Richard Bachman. Pe scurt, a inventat un scriitor. Ba mai mult, i-a facut si o biografie, ba chiar si o „poza”! L-a si omorat prin 1998! A recunoscut 2 ani mai tarziu ca, de fapt, el este Richard Bachman, dorind sa vada daca ar avea succes abordand un alt stil. And he did. Va recomand cartile sub semnatura Bachman. Si bineinteles, thrillerele psihologice impresionante.

Acum, este profesor de engleza la Universitatea din Maine. Aproape toate cartile sale au fost ecranizate. Permite studentilor de la facultatile de regie sa ii ecranizeze cartile, pentru o suma simbolica de un dolar. Are un venit de circa 40 000 000$, si nu are telefon mobil :).

Dinu

Recomandare muzicala: A Perfect Circle

Simboluri, sugestii, nimic nu e dat pe fata. A Perfect Circle sunt un grup care te pun pe ganduri cu fiecare vers si acord de chitara. Inceput ca un proiect secundar al mai multor artisti deja consacrati, formatia este pusa pe picioare in 1999 de Billy Howerdel, fost tehnician de chitara pentru formatiile Nine Inch Nails, The Smashing Pumpkins, Fishbone si Tool, alaturi de Maynard James Keenan, frontmanul legendarei formatii de rock progresiv – psihedelic, Tool. Li se alatura basista si violonista Paz Lenchantin, si fostul tobar de la Primus, Tim Alexander. Au lansat trei albume de studio, Mer De Noms [tr. fr. Marea Numelor] (2000), Thirteenth Step (2003) si eMOTIVe (2004, alcatuit in principal din coveruri). Suferind cateva schimbari in componenta, formatia a reusit totusi sa fie una din cele mai bine vandute si apreciate din Statele Unite. Maynard este cunoscut pentru complexitatea versurilor sale, pentru implicarea lui emotionala in elaborarea lor, iar APC i-a permis aceasta dezlantuire, intr-un mod mai personal decat Tool. Consider Thirteenth Step a fi cel mai puternic album dintre cele 3, ca mesaj si simboluri. „Al treisprezecelea pas” este o aluzie la programele de inlaturare a dependentelor, majoritatea fiind in doisprezece pasi; atunci cand spui de cineva ca este la al 13-lea pas, inseamna ca are o implicare emotionala fata de cineva aflat la primii pasi ai programului. Melodia care evidentiaza cel mai bine acest aspect este „The Noose”, absolut izbitoare prin mesaj, desi atat de simplu si melodios dispus. O alta tema abordata, este una sociala, atacand modul in care este condusa lumea (vezi Pet, „counting bodies like sheep to the rhythm of the war drum”). Printre alte melodii „puternice”, se mai numara 3 Libras, Orestes, The Hollow, The Outsider, Blue, Judith (un cantec despre mama lui Maynard). Intre 2004 – 2008, activitatea trupei a fost suspendata, iar acum aproape 2 luni, Maynard a anuntat ca APC va scoate un nou material cat de curand.
O trupa de care, in ultima vreme, nu ma satur, uimindu-ma din ce in ce mai tare pe zi ce trece 🙂

Dinu

Instigare pentru noi

Salut :)! Bine ati venit pe Blogul Generozitatii Culturale! Am abordat acum aceasta metoda foarte populara si utila, de contact cu oameni pe care altfel nu i-as fi cunoscut niciodata. Mai exact, doresc ca prin acest blog, sa ajunga in atentia posibililor cititori, niste reprezentatii culturale pe care, poate, altfel nu le-ar fi descoperit. Vreau sa trec aici cate ceva despre orice carte buna pe care pun mana, orice muzica interesanta care imi gadila auzul, orice film bun am norocul a vedea, si asa mai departe; si vreau sa faceti si voi asta. Nu ca m-as considera mai indreptatit decat altii, pur si simplu ne pot scapa unele lucruri, iar aici vreau sa le impartim. Asa ca, va rog, oricine e interesat in a scrie pe acest site, trimiteti-mi un mail si va voi trimite o invitatie de autor. Hai sa descoperim lumea. Hai sa spunem ce credem ca merita spus. Hai :).

Dinu