De curand, mi-am facut abonament la o sala de sport (pe tot parcursul postului, nu voi da nume, pentru ca scopul nu este sa fac…publicitaturi)– m-am hotarat sa ma pun in miscare, sa nu mai stau pe canapea, privind cum ma transform in leguma. Sala asta este dedicata exclusiv femeilor: se fac tot felul de tipuri de aerobic, tae-bo, dansuri etc. Antrenamentele sunt destul de eficiente, cu un singur neajuns, in viziunea mea: muzica tip housareala, excesiv de ritmata si monotona. Ma rog, nu ma plang prea tare, nu e un capat de tara.
Cand mi-am aruncat privirea peste orar, mi-a atras atentia faptul ca au un curs de… dansuri africane. Evident, cu aplecarile mele irecuperabile spre excentric, l-am incercat cu prima ocazie.
Instructoarea este o tipa foarta draguta, originara din Guinea, care vorbeste romana cu un accent adorabil si franceza la perfectie.
Ce m-a surprins este ca ora de dansuri africane nu se inscrie deloc in tiparul celorlalte ore de la sala. In primul rand, muzica este superba: un fel de etno underground african, cu toate ritmurile contagioase din dotare. Este unul din cele mai putin frecventate cursuri (clientele-tinta ale salii, femei de afaceri de succes, sunt probabil sceptice fata de tipul asta de antrenament), asa ca, spre fericirea mea, nu este inghesuiala.
Actul de a dansa in sine m-a facut sa-mi aduc aminte de senzatii de mult dezactivate in memorie. Mai stiti cand erati copii, pe la 6-7 ani, si mergeati in parc si va venea sa alergati doar de dragul de a alerga? Ei, cu asta se compara senzatia data de dansurile africane. Este un stil de dans liber (in mod ciudat, ca sa iti iasa bine pasii si miscarile trebuie nu sa te concentrezi, ci sa te relaxezi pe cat posibil si sa lasi corpul sa faca miscarile firesc), care uneori aduce a „zbenguiala” – poate de aici si euforia copilaroasa care ii urmeaza. Sa nu intelegeti, insa, ca nu implica efort. Este in special o proba de rezistenta; miscarile sunt in mare parte ample si rapide, asa ca la sfarsitul orei de 45 minute te simti mandru ca ai reusit sa topai eficient.
Toate miscarile sunt inspirate din viata de zi cu zi a bastinasilor: agricultura, activitati casnice, miscari razboinice si de-ale animalelor. Inutil sa zic ca dureaza ceva pana sa iti insusesti gratia si agilitatea celor ca instructoarea (de-aia, in timpul orei, prefer sa ma uit in oglinda la ea, nu la mine, ca sa nu ma deprim la vederea unei fiinte intepenite si impiedicate:p)
Pe scurt, mi-am gasit un nou hobby si nu ma mai satur vorbind despre el. Acum caut pe youtube ceva care sa semene cu ce fac acolo, sa va dau o idee… Ah, there we go!
Seara cool!
Vasi