O stire foarte mare mi-a parvenit urechilor acum cateva zile, si anume System of A Down s-au reunit pentru un mic turneu.
Pentru aceia dintre voi care au traiat sub o piatra intr-un sertar vechi, SoAD este una dintre cele mai mari formatii de alternative metal din ultimii ani. Sigur ati auzit cel putin 2 melodii (poate prea) cunoscute – Aerials si Chop Suey, desi nu trebuie neglijate restul, mai ales primul lor album! Just because it’s so weird, funky and sexy.
Pe data de 6 iunie, in clubul Silver Church din Bucuresti, va avea loc un maraton hard rock alaturi de trupele KinEthics, Idol, Silver Bullet si TROOPER, eveniment organizat de Stay Metal Forever, care ne rasfata numai cu evenimente rock si metal de calitate. Portile se vor deschide de la ora 18:00, urmand ca trupa KinEthics sa urce pe scena la 19:00. KinEthics va pregateste o surpriza speciala, asa ca pentru cei care nu vor sa ii rateze, va recomand sa veniti la timp!
Pe data de 20 mai, incepand de la ora 21:00, clubul Suburbia din Bucuresti va gazdui un eveniment cu totul special, anume un concert de revenire atat al trupei Tep Zepi, cat si al trupei KinEthics . Ambele trupe s-au aflat in pauza pentru mai bine de 6 luni. De asemenea, ambele trupe se prezinta cu un line up nou, anume tobarii John Ciurea, in Tep Zepi, si Adrian Gheorghiu, in KinEthics. Concertul va incepe la ora anuntata asa ca sunteti rugati sa nu intarziati! Pentru mai multe detalii, dati click aici . Ne vedem acolo!
Cum data trecuta discutam despre manouche si manele, despre ce inseamna ele si relatia noastra de tip love/hate alaturi de melomanii plini de la melanina, m-am hotarat ca ar fi cazul sa-mi urnesc rectul si sa scriu despre muzichia contemporana si aparitia ei.
Muzica are o istorie foarte lunga (news flash!), primele semne clare ale muzicii cu instrumente melodioase vin din Neolitic, odata cu descoperirea flautului Divje Babe, facut din femurul unui pui de urs si prezinta o gama diatonica (cel putin asa crede o parte din doctrina „arheologiei muzicologice”). Insa cel mai probabil, primul instrument folosit a fost vocea, ea fiind urmata de diferite instrumente de percutie – bucati de lemn, cranii si, mai tarziu, piei de animal intinse peste o cutie de rezonanta.
Odata cu trecerea timpului creste si complexitatea strucuturala a instrumentelor muzicale, ducand la aparitia harpei si perfectionarea flautului, dar a fost nevoie de trecerea unei perioade foarte mari de timp pana teoria muzicala sa semene cu ce cunoastem noi astazi.
Muzica, precum orice alta forma de exprimare artistica, initial abordeaza o forma sau tematica simplista – structuri simple, liniare, repetitive-, dar cu timpul incepe sa se complice, astfel putem observa evolutia de la Mozart la Prokofiev la Schoenberg, urmand ca in cele din urma sa se indeparteze prea mult de origine si transformandu-se in ceva complet diferit (exemplu foarte clar este comparatia intre muzica clasica sau neoclasica si cea dodecafonica, care pentru multi lipseste melodicitatea, pierzandu-si ideea esentiala – de muzica).
Chiar daca sclavia din S.U.A. a fost abolita in 1865, multi dintre africanii adusi cu forta in aceasta tara straina, au continuat sa traiasca alaturi de „stapanii” lor, iar acestia din urma aveau cel putin un instrument muzical in casa – cel mai probabil un pian. „Neosclavii” avand acces in casa stapanului si auzind muzica interpretata la pian, avand o ureche muzicala nativa foarte buna (I am not a racist, you bastards! :p ) au retinut succesiunea de note I, III, V, VII (radacina, terta, cvinta, septima – intervale muzicale, reprezentand distanta dintre doua note, astfel I – V, unde radacina ar fi Mi, atunci cvinta lui, este Si). Prin faptul ca ei au folosit acordul pe septima, care le-a permis trecerea de la relativa minora la una majora (trecerea din Mi minor in Sol Major si invers, de exemplu), alaturi de chitari improvizate( acestea fiind cele mai ieftine instrumente muzicale), toti acesti factori au dus la nasterea jazz-ului si a blues-ului, urmand ca din blues sa apara rock, iar din jazz, swing. Genurile muzicale continua sa devina mai tehnice si mai diverse odata cu inventarea chitarii electrice in 1932, dar revolutia muzicala are loc in anii ’60. Dar astazi nu am putea cunoaste muzica contemporana, daca primii europeni nu ar fi auzit gamele pentatonice din China (folosite foarte des in rock si metal).
Sper ca v-a placut acest scurt articol si nu uitati sa lasati un comment si sa dati mai departe link-ul catre articol.
Va urez toate cele bune si astept din partea voastra tema pentru viitorul articol.
Eh, uite ca am ajuns la unul dintre primii compozitori rusi de care m-am indragostit. Totusi este o problema – daca vrei sa-i intelegi muzica, trebuie sa fii un pic scrantit, dar din fericire eu posed aceasta calitate.
Prokofiev a activat ca pianist, compozitor si dirijor, fiind recunoscut drept unul dintre cei mai mari compozitori ai sec XX.
Prima piesa compusa fost la varsta de 5 ani, dar avea un lucru deosebit, pentru ca lui Prokofiev ii era frica de tastele negre ale pianului, melodia, desi compusa in Fa Major Lidian, in loc sa aiba Si b avea Si natural (for the music geeks :D). De la varsta de 11 ani, a inceput sa ia lectii de pian de la Reinhold Gliere timp de 1 an intreg, insa desi Serghei il aprecia pe Gliere pentru calitatile sale academice, i-a reprosat faptul ca l-a invatat o muzica neinteresanta si teapana. Motiv pentru care a trebuit sa se dezvete de cele deprinse de-a lungul unui an intreg si a inceput sa compuna melodii cu multe disonante, semnaturi de timp variate si ciudate, creandu-si propriul stil.
Intotdeauna a fost privit ca un excentric si un rebel pentru muzica moderna, pe care o flutura in fata conservatorilor cu nonsalanta. Muzica sa avand numeroase aspecte moderniste si ermetice, a cauzat multe scandaluri, continand in principal structuri disonante si cromatice (n.r. – succesiunea notelor din semiton in semiton: Fa-Fa#-Sol-Sol#). De altminteri, la un concert de-al sau, sala s-a golit dupa primele 2 piese, spectatorii plangandu-se de „muzica futurista – oricine poate crea asa ceva”.
Prima compozitie pentru balet, numita „Chout”, a avut un succes rasunator, fiind foarte apreciata de Jean Cocteau, Igor Stravinsky si Maurice Ravel, ultimul spunand ca „aceasta este singura compozitie modernista pe care o pot asculta cu placere”.
Pentru ca se simtea limitat in Rusia si era de parerea ca oamenii nu pot intelege cu adevarat muzica experimentala, s-a hotarat sa plece in America. Ajuns in San Francisco, a avut parte de un succes rasunator ca pianist si compozitor, dar dupa fiasco-ul legat de opera „Iubirea pentru Trei Portocale” si lipsa banilor, s-a simtit nevoit sa plece la Paris, nevrand sa se intoarca cu esecul deasupra capului inapoi in Rusia. Stabilit in Franta, oamenii l-au primit cu bratele deschise, iar cu cat trecea timpul, cu atat crestea si apetitul spectatorilor pentru muzica modernista, trecand pragul neoclasicismului.
Succesul sau a fost intr-atat de mare, incat s-a reintors in America si a inceput un turneu, dar dupa atata vreme, dorul de casa il apasa din ce in ce mai mult, astfel s-a reintors in Rusia, unde alaturi de Serghei Eisenstein, a compus muzica pentru filmul „Alexander Nevsky” (epic win!)
Fiind reintors in tara natala, i-a fost ceruta compunerea unor piese pentru slavirea lui Stalin, piese cunoscute sub numele de „Sonatele razboiului”. Acestea au fost interpretate atat de el, cat si de Svatioslav Richter si Emil Gilels in jurul anului 1943 (n.r. – pentru continuare vezi sectiunea Trivia din articol). Datorita regimului asupritor, multe dintre operele sale au fost cenzurate, iar directorii de teatre si opere i-au refuzat ofertele, temandu-se de posibilele consecinte.
Prokofiev a murit la varsta de 61 de ani, in aceeasi zi cu Iosif Stalin.
Acesta a ramas unul dintre cei mai mari compozitori si pianisti ai secolului XX, compozitiile sale fiind interpretate mai des decat oricare alt compozitor din ultimul secol.
Trivia:
– pentru ca moartea lui Prokofiev a survenit in aceeasi zi cu cea a lui Stalin, la inmormantarea sa au fost folosite flori de hartie, toate florile naturale fiind rezervate pentru inmormantarea dictatorului; de asemenea, corpul neinsufletist al artistului nu a putut fi dus la cimitir, datorita marii de oamenii ce impanzeau strazile, jelind moartea lui Stalin
– desi Sonata Nr. 7 a primit Premiul Stalin Gradul 2 si Sonata Nr. 8 a primit Premiul Stalin Gradul 1, aceste „Sonate ale razboiului” erau indreptate impotriva regimului stalinist (ironic, nu?)
– ultima interpretare publica a artistului a fost Simfonia a Saptea in 1952, dar muzica din spatele acestei opere fusese scrisa pentru o emisiune de copii
– tema principala din „Romeo si Julieta” se regaseste in melodia „Only Ash Remains” a formatiei de technical death metal Necrophagist (de la minutul 3:38) http://www.youtube.com/watch?v=1DND8S_CF_g
Va multumesc pentru ca ati fost atenti. Pana pe data aviatoare,
Cine ma cunoaste deja stie ca fara nici cea mai mica indoiala, formatia mea preferata este Trooper. As vrea sa fac un mic review al alumelor lor, ultimul fiind lansat relativ de curand.
Trooper I
Este primul alum discografic al baietilor din Targoviste si totodata se pare cel mai placut de fani. Ei bine, Trooper I este un album in care Heavy Metal-ul se simte si se canta. Un album puternic, cu piese deosebite in care instrumentele isi fac treaba asa cum ar trebui in orice formatie. Pe scurt un album, cum ar spune un prieten, ROCK, spre brootal :)). TREBUIE ascultate :Strigat, Posedat, Dorinta-atat acustica cat si varianta normala, un power metal aboslut genial- si Ultima noapte a condamnatului la moarte.
Desant
Materialul discografic cu numarul doi, daca nu ma insel cel mai lung album al lor, continand 18 piese. Desi este parca ceva mai soft decat Trooper I, Desant continua in aceeasi maniera cunoscuta baietilor, in forta. Ei bine, piesele de aici , ca toate de altfel, au un sound aparte, fiind parca ceva mai variate decat pe albumul precedent, avand de asemenea si o piesa instrumentala-Un loc. De ascultat: Zorii unei zile noi,Doar a mea, Amintiri, Un singur drum, Un loc si Cantecul lebedei.
Electric
Aici deja vorbesc despre un album mult mai complex decat precedentele, preferatul meu de altfel. Pe Electric se simte faptul ca au contribuit toti membrii trupei, versurile fiind mai variate [Coiotul ne mai fiind principalul autor al versurilor] . Din nou, vorbim de un album lung -16 piese de data asta, mult mai variate ca pe Desant si mult mai bogate. Varietatea versurilor si a soundului este bine imbinata, venind cu ceva nou in plan muzical, in special cu piesa O viata este prea mult, o piesa ce, ca sa va faceti o idee, aduce ca maniera in care este compusa cu Bohemian Rhapsody, adica poti foarte usor sa crezi ca e alta piesa, trecerile fiind simtitoare. Trebuie ascultate:Fiecare zi, Nu mai conteaza,Ratacit pe drumul vietii, Poate ca timpul, Testament [R.I.P. Adi Popa] si O viata este prea mult.
Rock’n’roll Pozitiv.
Rock’n’roll pozitiv este, pentru a lamuri unele treburi, „infectat” cu Rock’n’roll. Lucrul asta se simte pe tot parcursul albumului, gandindu-ne comparativ cu Trooper I. Piesele aici se mai leaga, au o anumita legatura prin modul in care sunt compuse, albumul de data asta fiind mai scurt si daca il veti asculta DUPA ce ascultati Desant sau Electric o sa va para scurt. Aici e cam greu sa ma pronunt, parerile fiind impartite, insa va recomand intai sa il ascultati de 2-3 ori. De ascultat : 17:00, Moarte alba, Cat am asteptat, Rock’n’roll si Inapoi.
Vlad Tepes-Poemele Valahiei
Ultimul material discografic al trupetilor, lansat pe 16 octombrie. Album facut sa fie cursiv, sa se imbine. 12 piese despre viata lui Vlad Tepes si un bonus track care mie, personal, imi place foarte tare. E greu sa vorbesc despre albumul acesta, in special pentru ca e un album „Love it or hate it” nu prea exista cale de mijloc. Insa mie imi place, imi place mult modul in care piesele se leaga si instrumentele se aud clar, spre deosebire de Trooper I. De ascultat: Solii turci, In Valahia, Vlad Tepes, Kara Iflak si Pas infinit.
Blogul Generozitatii Culturale 