O stire foarte mare mi-a parvenit urechilor acum cateva zile, si anume System of A Down s-au reunit pentru un mic turneu.
Pentru aceia dintre voi care au traiat sub o piatra intr-un sertar vechi, SoAD este una dintre cele mai mari formatii de alternative metal din ultimii ani. Sigur ati auzit cel putin 2 melodii (poate prea) cunoscute – Aerials si Chop Suey, desi nu trebuie neglijate restul, mai ales primul lor album! Just because it’s so weird, funky and sexy.
Islanda nu are multe resurse naturale, dar cu siguranta, pe langa masiva putere geo-termala, Bjork este cea mai importanta.
Totusi, inainte de a incepe, tin sa precizez ca acest articol este atat pentru cei care nu au avut de a face cu nebunia orgasmica a acestei femei, cat si pentru cei ce au avut norocul de a auzi cu adevarat ce pot face corzile sale vocale.
Pentru a avea o idee de ansamblu, desi este dificil, ii vom cataloga stilul muzical ca fiind un amalgam de avant-garde rock, jazz, trip-hop, electronica/electronic, ambiental, folk, iar lista nu se termina aici.
Nascuta in 1965 in Reykjavik, Islanda, aceasta a inceput studiul muzical pentru pian, iar in 1977 a lansat primul ei album. Stilul ei a fost influentat puternic de punk, urmand ca la varsta de 14 ani sa formeze o trupa punk „Spit and Snot”. Ea a cochetat cu acest genre multa vreme, ajungand sa mearga in turneu cu o formatie de anarho-punk din Anglia, „Crass”.
Bjork a inceput sa atraga atentia cu adevarat in 1992, alaturi de „the Sugarcubes” si cantecul lor „Ammæli” fiind catalogat drept un adevarat hit in Anglia. Dar, ea a aratat lumii ce se ascunde in spatele cutiei sale craniene odata cu lansarea cantecului „Human Behaviour”, care a fost produs de catre Nellee Hooper.
Imediat ce lumea a gustat din nebunia ei condimentata cu substante psihotropice, ce pot fi secretate doar de talentul propriu, au inceput sa curga o multime de premii (Best International Newcomer si Best International Female).
Primele doua albume ale sale „Debut” si „Post” au fost un simplu incubator pentru ceea ce reprezinta aceasta femeie. Sunetul ei a inceput a se maturiza odata cu albumul „Homogenic” din 1997, devenind lasciv, pervers si cu un praf de psihedelic, iar cantecele „All is full of love”, „Hunter” si „Unravel” stau marturie.
Pe acest album ea incepe a integra beat-uri generate pe calculator si orchestre intregi.
In 2001 Bjork incepe o cruciada in numele intimatii mental-muzicale, nascandu-se astfel albumul „Vespertine”, fiind descris de unii critici ca „little insects rising from the ashes”.
Toate bune si frumoase, pana in 2004, moment in care aceasta femeie se hotaraste sa traga o palma peste fesele auditive ale ascultatorului, oferindu-ne albumul „Medulla”. Pe acesta au colaborat Mike Patton, Robert Wyatt si Rahzel, aruncand in aceasta oala muzicala beat-box, break-beats, voci guturale, cor feminin si structuri compozitionale inedite.
Probabil cea mai interesanta melodie din punct de vedere compozitional este „Where is the line”, urmata de „Pleasure is all mine”.
„Where is the line” respecta atat de putine reguli compozitionale, incat este greu a nu aprecia talentul si creativitatea lui Bjork. Odata cu albumul „Medulla”, aceasta a devenit cu adevarat un artist, nu doar un simplu muzician.
Desi a avut un copil, ea nu s-a oprit aici, iar in 2007 a lansat cel de-al saselea album „Volta”, album ce tinde din ce in ce mai mult catre avant-garde rock (vezi „Declare Independece”), in ciuda faptului ca la producerea acestui album a stat la baza stimabilul domn Timbaland. In momentul in care Bjork a anuntat aceasta colaborare, multi dintre ascultatori se asteptau sa auda hip-hop/pop, dar din fericire nu s-a intamplat acest lucru, Timbaland aratand ca nu este un simplu producator de nisa.
Pentru uimitoarea ei evolutie artistica si intreaga cariera, Bjork a fost premiata in 2010, alaturi de Ennio Morricone, cu Polar Music Prize.
Precum orice artist adevarat, aceasta mica ciuperca halucinogena islandeza nu s-a limitat la muzica, ci a jucat in cateva filme, ca Junipper tree, Screaming Masterpiece, iar cel mai notabil rol al ei a fost in Dancer in the dark.
In ciuda catorva scandaluri media, noi trebuie sa nu retinem lucrurile marunte si fara insemnatate, ci talentul ei incredibil si creativitatea ei uimitoare. Este necesara aceasta separare intre viata personala si cariera, caci Bjork este cu adevarat muzica.
Sper ca prin acest articol, poate putin prea subiectiv, sa va fi starnit interesul fata de resursele naturale ale Islandei si macroeconomia sa nationala sau sa va fi gadilat gandul si sa va indemn la a asculta cu atentie ce inseamna muzica acestei femei.
Acestea fiind spuse, nu-mi ramane nimic de facut decat sa-mi iau ramas bun.
Pe data de 6 iunie, in clubul Silver Church din Bucuresti, va avea loc un maraton hard rock alaturi de trupele KinEthics, Idol, Silver Bullet si TROOPER, eveniment organizat de Stay Metal Forever, care ne rasfata numai cu evenimente rock si metal de calitate. Portile se vor deschide de la ora 18:00, urmand ca trupa KinEthics sa urce pe scena la 19:00. KinEthics va pregateste o surpriza speciala, asa ca pentru cei care nu vor sa ii rateze, va recomand sa veniti la timp!
Pe data de 20 mai, incepand de la ora 21:00, clubul Suburbia din Bucuresti va gazdui un eveniment cu totul special, anume un concert de revenire atat al trupei Tep Zepi, cat si al trupei KinEthics . Ambele trupe s-au aflat in pauza pentru mai bine de 6 luni. De asemenea, ambele trupe se prezinta cu un line up nou, anume tobarii John Ciurea, in Tep Zepi, si Adrian Gheorghiu, in KinEthics. Concertul va incepe la ora anuntata asa ca sunteti rugati sa nu intarziati! Pentru mai multe detalii, dati click aici . Ne vedem acolo!
Cum data trecuta discutam despre manouche si manele, despre ce inseamna ele si relatia noastra de tip love/hate alaturi de melomanii plini de la melanina, m-am hotarat ca ar fi cazul sa-mi urnesc rectul si sa scriu despre muzichia contemporana si aparitia ei.
Muzica are o istorie foarte lunga (news flash!), primele semne clare ale muzicii cu instrumente melodioase vin din Neolitic, odata cu descoperirea flautului Divje Babe, facut din femurul unui pui de urs si prezinta o gama diatonica (cel putin asa crede o parte din doctrina „arheologiei muzicologice”). Insa cel mai probabil, primul instrument folosit a fost vocea, ea fiind urmata de diferite instrumente de percutie – bucati de lemn, cranii si, mai tarziu, piei de animal intinse peste o cutie de rezonanta.
Odata cu trecerea timpului creste si complexitatea strucuturala a instrumentelor muzicale, ducand la aparitia harpei si perfectionarea flautului, dar a fost nevoie de trecerea unei perioade foarte mari de timp pana teoria muzicala sa semene cu ce cunoastem noi astazi.
Muzica, precum orice alta forma de exprimare artistica, initial abordeaza o forma sau tematica simplista – structuri simple, liniare, repetitive-, dar cu timpul incepe sa se complice, astfel putem observa evolutia de la Mozart la Prokofiev la Schoenberg, urmand ca in cele din urma sa se indeparteze prea mult de origine si transformandu-se in ceva complet diferit (exemplu foarte clar este comparatia intre muzica clasica sau neoclasica si cea dodecafonica, care pentru multi lipseste melodicitatea, pierzandu-si ideea esentiala – de muzica).
Chiar daca sclavia din S.U.A. a fost abolita in 1865, multi dintre africanii adusi cu forta in aceasta tara straina, au continuat sa traiasca alaturi de „stapanii” lor, iar acestia din urma aveau cel putin un instrument muzical in casa – cel mai probabil un pian. „Neosclavii” avand acces in casa stapanului si auzind muzica interpretata la pian, avand o ureche muzicala nativa foarte buna (I am not a racist, you bastards! :p ) au retinut succesiunea de note I, III, V, VII (radacina, terta, cvinta, septima – intervale muzicale, reprezentand distanta dintre doua note, astfel I – V, unde radacina ar fi Mi, atunci cvinta lui, este Si). Prin faptul ca ei au folosit acordul pe septima, care le-a permis trecerea de la relativa minora la una majora (trecerea din Mi minor in Sol Major si invers, de exemplu), alaturi de chitari improvizate( acestea fiind cele mai ieftine instrumente muzicale), toti acesti factori au dus la nasterea jazz-ului si a blues-ului, urmand ca din blues sa apara rock, iar din jazz, swing. Genurile muzicale continua sa devina mai tehnice si mai diverse odata cu inventarea chitarii electrice in 1932, dar revolutia muzicala are loc in anii ’60. Dar astazi nu am putea cunoaste muzica contemporana, daca primii europeni nu ar fi auzit gamele pentatonice din China (folosite foarte des in rock si metal).
Sper ca v-a placut acest scurt articol si nu uitati sa lasati un comment si sa dati mai departe link-ul catre articol.
Va urez toate cele bune si astept din partea voastra tema pentru viitorul articol.
Hey, the music guy here! Va astept cu mic, cu mare in aceasta seara de marti, 17 noiembrie de la ora 21 in Fire pentru un concert KinEthics. Intrarea este de 5 lei, dar toti banii vor fi folositit pentru cumpararea de jucarii si dulciuri pentru copiii de la centrul de plasament Sfanta Ecaterina.
Asa ca nu uitati sa va aduceti punga cu gologani, masca de protectie pentru A/H1N1 si cheful pentru muzica.
Cine ma cunoaste deja stie ca fara nici cea mai mica indoiala, formatia mea preferata este Trooper. As vrea sa fac un mic review al alumelor lor, ultimul fiind lansat relativ de curand.
Trooper I
Este primul alum discografic al baietilor din Targoviste si totodata se pare cel mai placut de fani. Ei bine, Trooper I este un album in care Heavy Metal-ul se simte si se canta. Un album puternic, cu piese deosebite in care instrumentele isi fac treaba asa cum ar trebui in orice formatie. Pe scurt un album, cum ar spune un prieten, ROCK, spre brootal :)). TREBUIE ascultate :Strigat, Posedat, Dorinta-atat acustica cat si varianta normala, un power metal aboslut genial- si Ultima noapte a condamnatului la moarte.
Desant
Materialul discografic cu numarul doi, daca nu ma insel cel mai lung album al lor, continand 18 piese. Desi este parca ceva mai soft decat Trooper I, Desant continua in aceeasi maniera cunoscuta baietilor, in forta. Ei bine, piesele de aici , ca toate de altfel, au un sound aparte, fiind parca ceva mai variate decat pe albumul precedent, avand de asemenea si o piesa instrumentala-Un loc. De ascultat: Zorii unei zile noi,Doar a mea, Amintiri, Un singur drum, Un loc si Cantecul lebedei.
Electric
Aici deja vorbesc despre un album mult mai complex decat precedentele, preferatul meu de altfel. Pe Electric se simte faptul ca au contribuit toti membrii trupei, versurile fiind mai variate [Coiotul ne mai fiind principalul autor al versurilor] . Din nou, vorbim de un album lung -16 piese de data asta, mult mai variate ca pe Desant si mult mai bogate. Varietatea versurilor si a soundului este bine imbinata, venind cu ceva nou in plan muzical, in special cu piesa O viata este prea mult, o piesa ce, ca sa va faceti o idee, aduce ca maniera in care este compusa cu Bohemian Rhapsody, adica poti foarte usor sa crezi ca e alta piesa, trecerile fiind simtitoare. Trebuie ascultate:Fiecare zi, Nu mai conteaza,Ratacit pe drumul vietii, Poate ca timpul, Testament [R.I.P. Adi Popa] si O viata este prea mult.
Rock’n’roll Pozitiv.
Rock’n’roll pozitiv este, pentru a lamuri unele treburi, „infectat” cu Rock’n’roll. Lucrul asta se simte pe tot parcursul albumului, gandindu-ne comparativ cu Trooper I. Piesele aici se mai leaga, au o anumita legatura prin modul in care sunt compuse, albumul de data asta fiind mai scurt si daca il veti asculta DUPA ce ascultati Desant sau Electric o sa va para scurt. Aici e cam greu sa ma pronunt, parerile fiind impartite, insa va recomand intai sa il ascultati de 2-3 ori. De ascultat : 17:00, Moarte alba, Cat am asteptat, Rock’n’roll si Inapoi.
Vlad Tepes-Poemele Valahiei
Ultimul material discografic al trupetilor, lansat pe 16 octombrie. Album facut sa fie cursiv, sa se imbine. 12 piese despre viata lui Vlad Tepes si un bonus track care mie, personal, imi place foarte tare. E greu sa vorbesc despre albumul acesta, in special pentru ca e un album „Love it or hate it” nu prea exista cale de mijloc. Insa mie imi place, imi place mult modul in care piesele se leaga si instrumentele se aud clar, spre deosebire de Trooper I. De ascultat: Solii turci, In Valahia, Vlad Tepes, Kara Iflak si Pas infinit.
M’kay, din moment ce toata lumea se prezinta, atunci bunul meu simt imi spune ca ar fi randul meu. Al meu nume este Tiberiu Protopopescu, student intr-ale Dreptului – Universitatea Bucuresti, anul 3, activez in formatia KinEthics sub porecla de bassist (specie aparte de muzicanti), elsac si cu o carte de poezii scoasa pe piata in 2008 sub numele de AmalgaMut (un pic de reclama nu strica niciodata).
Despre alte detalii… intrebati-ma pe id-ul whoopasswasp
Blogul Generozitatii Culturale 