“Cata speranta” – Halucinatie pe bune la Odeon

Constat cu incantare ca merita sa ai sute de friendji pe facebook (dintre care pe mare parte nu ii stii, dar iti suna interesant). Nu mai stiu cum am dat peste Radu Afrim, cert e ca mi-a acceptat cu generozitate cererea de a intra in cercul lui (larg, foaaaarte larg) de “friends”. Prin urmare, cum am vazut statusul “Cata speranta – piesa noua la Odeon, 20 de tripuri deep”, am sarit. Am dat din coate, am telefonat, am zambit frumos la casierie si m-am invartit de un loc.

Spectacolul are o groaza de merite. In primul rand, textul (fragmente din Hanoch Levin) nu a fost in totalitate intentionat pentru scena, dar a fost adaptat si completat frumos, solid si (in ciuda senzatiei generale pe care o lasa showul) coerent. Dupa cum NU ma asteptam, in piesa chiar “este vorba despre speranta”. Firul rosu nu este undeva, sub prag, la dispozitia liberului arbitru al spectatorului. Deloc. Dimpotriva, ne trezim cu o baritai funie sangerie in mana, funie care, prin natura ei, atinge pe oricine.  Si s-a reusit asta fara a sacrifica halucinantul, senzatia de vertij si imprevizibilul. Nu dezvalui mai multe, ca ar fi pacat. Pe scurt, ma declar intru totul multumita. De fapt, nici nu stiu de ce ma mir:p

Link pt rezervare bilete

Mergeti!

Vasi

Festivalul de teatru al detinutilor

Mergeti, ca mai e si maine! La teatrul Nottara, incepand cu ora 17, intrarea libera. In hol gasiti o expozitie (care merita) de fotografii ale caror autoare sunt detinute. Mai „inauntru”, pe scena, spectacole organizate de diverse penitenciare din tara. E o idee geniala de ocupare a timpului si de „tinere in alerta” a psihicului unor oameni care, in mod normal, sunt predispusi la plictiseala extrema. Am apucat sa vad doar 3 spectacole astazi. Doua dintre ele m-au impresionat prin finetea scenariului si seriozitatea jocului (Timisoara) si sinceritatea si originalitatea punerii in scena (Craiova). Ca sa-l citez pe Dinu, HAI. Hai sa invatam ca niste oameni care au gresit (intentionat sau, uneori, ne-), pe langa faptul ca sunt obligati sa-si ispaseasca sentinta, merita sansa de a juca pentru un public deschis si afectuos. Un public care sa umple sala si sa aplaude sincer, din toata inima, cum am vazut la putine spectacole profesioniste. Un public asa cum a fost cel din seara asta.

Ne vedem maine!

Vasi