
Sambata trecuta (pe 7 noiembrie, adica) am participat, pentru prima oara in viata, la o actiune de plantare in masa. Cu alte cuvinte, mai multe organizatii au adunat o groaza de voluntari, i-au pus in autocare si i-au trimis hat la Sfintesti (jud. Teleorman), pentru infigere de lastari in pamant. Cum ratasem plantarile de primavara, simtul civic mi-a dat ghes sa ma bag si eu. Am impresia ca primul Ad pe tema asta l-am vazut undeva pe facebook, nu mai stiu… Orisicum, am dat sfoara in tara pe la prieteni si ne-am adunat cativa. M-am intors cu palmele umflate, rupta de sale si cat se poate de satisfacuta.
Chestiunea s-a petrecut in cadrul campaniei „Romania prinde radacini”. Nu, nu e foc de paie. Chiar merge.
Am ajuns pe o tarla imensa (nu stiu sa zic in hectare, pentru ca nu am nici cea mai vaga idee de cat inseamna un hectar:)), unde multi oameni erau organizati (vivat PARCELA 49!!) destul de serios. Lumea era voioasa, se spuneau bancuri politice si cei mai priceputi ii ajutau pe incepatori. N-aveti idee cata pofta de viata poate sa-ti faca sa sapi o groapa si sa plantezi un copacel. Pentru un moment, am contemplat posibilitatea de a sapa gropi tot restul vietii (?). Ma rog, mi-a trecut repede…
In fine, long story short: blogul prezent e despre cultura si lucruri care ne plac. Actiunile eco – in acest caz, plantarile voluntare – tin de cultura oricarei persoane care isi doreste sa mai amane un pic dezastrul* pe care ni-l aducem singuri pe cap. Iar lui Vasi i-a placut sa puna copacei. Faceti si voi. Aaa, si inca ceva. RECICLATI!!
Be green,
Vasi
P.S.: promit sa incerc ca, de acum inainte, sa anunt si actiuni viitoare de voluntariat, nu numai pe cele trecute:p
*parafraza din filmul „11th hour”: Oamenii au impresia ca fac ecologie pentru a salva planeta. GRESIT. O facem pentru a ne salva pe noi. Daca nu, ok…distrugem mediul, rezulta catastrofa ecologica, in cele din urma rasa umana, incet-incet, probabil ca va disparea in chinuri. Planeta are tot timpul din lume (literalmente) sa isi revina, sa creeze alte forme de viata, alta ecosisteme etc. Noi suntem cei care vom disparea. De tot. Si nu azi, nu maine, nu imediat, ci putin cate putin. Acordati-i un gand…